Trecând dincolo de condiţia fizică a cărţii ca suport-mediu de hârtie, majoritatea colaboratorilor la volumul cu numărul 30 (2/2022) al AIC tratează chestiunea metadiscursului (jurnalistic, istoric şi poetic). Majoritatea acestor autori abordează, de asemenea, intertextualitatea de-a lungul secolelor, apelând la o
multitudine de voci literare. Articolele acoperă un interval temporal generos, de la Antichitatea târzie (prin poetul creştin Prudenţiu) până la secolul al XX-lea, reprezentat aici de: scriitori care au constituit veritabile modele literare (precum Borges şi Naipaul), autoare de roman istoric (precum Sarah Dunant, Rodica Ojog-Braşoveanu şi Ileana Vulpescu), scriitori români proletcultişti, şi chiar jurnalişti (precum Ryszard Kapuściński). Subiectele dezvoltate sunt grupate în jurul provocărilor auctoriale asociate producţiei literare: problematica scrierii poeziei creştine la sfârşitul epocii antice, trecerea de la o tradiţie prescripturală la realizări literare remarcabile, scrierea cărţilor ca instrument de propagandă sau ca joc, scriitura feminină a romanului istoric, idealul autorului literar de a crea cartea holistică transtemporală (o carte a cărţilor care să cuprindă totul).