De la epopeea homerică la romanul Twitter de secol XXI, războiul – incontestabil una dintre cele mai tulburătoare experienţe umane – a constituit o prezenţă constantă în literatură. Cel de-al 33-lea număr al AIC include articole academice care abordează complexul tematic asociat războiului (dezolare şi suferinţă, pierdere şi absenţă, alienare şi disperare, abuz şi traumă), aşa cum apare acesta în operele unor autori cu identitate culturală greacă (antică şi modernă), spaniolă, portugheză, română, franceză, franco-afgană, franco-irakiană, germană, cameruneză, libaneză şi asiatică-americană. Depăşind stadiul eroic al literaturii premoderne, războiul încetează să mai fie, în esenţă, o cale către dobândirea gloriei personale, virând către noi semnificaţii şi noi tipuri de eroism. Relevanţa acestui complex tematic a dus la apariţia etichetei „literatură de război” pentru o gamă extinsă de experienţe ale războiului directe şi indirecte: război de ocupaţie, război religios, război civil, război mondial, război colonial, război interetnic, război rece, război împotriva terorii – pentru a numi tipurile de conflict colectiv evocate de contributorii la prezentul volum.

Aşa cum o arată aceştia, războiul nu se limitează la câmpul de luptă; spectrul războiului acoperă perioadele de dinainte şi de după război şi abordează probleme culturale, psihologice, sociale şi politice profunde. De asemenea, războiul nu este doar o confruntare între armate: figuri invizibile sau pe riferice pe scena de război tradiţională (femei, civili, veterani, exilaţi etc.) ajung în prim-plan, punând sub semnul întrebării şi înlocuind modalităţile convenţionale de a se raporta la război. Prin funcţiile memoriei şi imaginaţiei, literatura devine un complement şi un substitut al istoriei, mutând războiul de pe câmpul de luptă în câmpul discursului. Întrebuinţate de scriitori, cuvintele au puterea de a forma – deforma – reforma realitatea, de a deconstrui şi reconstrui versiunea oficială a istoriei, de a recupera şi reinventa trecutul. Ca instrument al rememorării, mărturiei şi vindecării, literatura de război creează legături între generaţii şi contopeşte traumele individuale într-o dramă comună, colectivă, transistorică.