De la mitografiile antice la rescrierile contemporane, de la naraţiunile sacre la lumile moderne demistificate, prezentul număr al revistei Acta Iassyensia Comparationis, dedicat mitului şi magiei în literatură, aduce în prim plan o varietate de teme şi direcţii de cercetare care ilustrează vitalitatea gândirii mitopoetice. Creaţie şi metamorfoză, vrăjire şi dezvrăjire, iubire sacră şi iubire profană, retorica în calitate de instrument al manipulării sau al revelaţiei, traumă şi memorie, identitate şi cunoaştere de sine – acestea sunt câteva dintre direcţiile majore de investigaţie ale studiilor reunite în acest volum.

Abordat dintr-o perspectivă diacronică şi interculturală, mitul apare atât ca matrice narativă fondatoare, cât şi ca instrument flexibil de interpretare. Antichitatea clasică este reconsiderată prin noi lecturi ale Măgarului de aur al lui Apuleius şi ale universului său simbolic, precum şi prin reinterpretarea miturilor lui Ovidiu în literatura spaniolă a Secolului de Aur. În acelaşi timp, mitul se dovedeşte a fi o structură dinamică, aflată într-o continuă transformare: el dobândeşte noi forme de expresie în opere moderniste precum Muntele vrăjit de Thomas Mann şi se proiectează în ficţiunea contemporană, unde texte precum The Graveyard Book de Neil Gaiman reconfigurează tipare arhetipale în cadre narative hibride.

Magia, la rândul ei, nu se limitează la registrul supranaturalului, ci se afirmă ca o categorie epistemologică şi discursivă mai amplă. Aşa cum o arată tradiţiile narative orientale, limbajul însuşi poate funcţiona ca o formă de vrăjire, capabilă să construiască, să distorsioneze sau să restaureze realitatea prin intermediul unei retorici persuasive sau înşelătoare. Privită din acest unghi, povestirea devine deopotrivă unealtă a puterii şi formă de rezistenţă, mediere între iluzie şi adevăr, între injustiţie şi reparaţie.

De la cultura greco-romană la Secolul de Aur spaniol, de la tradiţiile narative ale Orientului Mijlociu la modernismul european şi la literatura contemporană globală, volumul aduce laolaltă studiile literare, filozofia, mitocritica şi studiile culturale. Articolele incluse în AIC 36 converg în a arăta că mitul şi magia, departe de a fi simple vestigii ale unui trecut pre-raţional, continuă să modeleze imaginarul literar, constituind modalităţi privilegiate de a surprinde complexitatea inerentă condiţiei umane.